În căutarea trupului defect-perfect.3

#muzamuzica întâlnește Jurnalul necenzurat al menopauzei

Jurnal despre începerea tratamentului hormonal pentru menopauză inspirat de muzică

Octombrie 2025

Experimentul începe

Povestire inspirată de melodia Do it Baby, Taemin

Ce am învățat ca pacient și ca medic, deopotrivă? Uneori, medicația devine experiment pe propria persoană. Am fost binecuvântată să nu cunosc ce e alergia până anul trecut, deci, în principiu, s-ar fi putut spune că nu aveam ce să experimentez cu vreo medicație la viața mea. Până când a fost vorba de medicația psihiatrică pentru anxietate generalizată – și am povestit despre asta în cartea mea Killer god.Trauma este un zeu care te poate distruge sau ilumina. Atunci am realizat că ce e banal pentru majoritatea, pentru unii e de-a dreptul interzis (nu vreți să știți cum e când medicamentul împotriva anxietății te bagă în atac de panică cu durata de 2 ore) și apoi trebuie să aibă mult curaj să continue să experimenteze diverse pilule ca să vadă ce merge la ei. Do it Baby! 

Cum femeile curajoase din întreaga lume își doresc viața bună înapoi la menopauză, nici prea multe studii nu sunt la acest moment, nici multă practică, așa că și medicii și pacientele sunt pionieri din nou în privința terapiei hormonale. Până o să fie ca și cum ai lua un paracetamol, va mai dura ceva timp.

Dar sunt pregătită. Am mai făcut-o, o pot face din nou. Adică dacă dau chix, schimb. Cum adică dau chix, de ce nu am scris că medicația o face? Pentru că au medicii o vorbă: materialul clientului. Aceeași operație, aceeași procedură, același medicament (ați prins ideea) și consecințele diferă de la pacient la pacient. Un banal exemplu, cicatricea de la cezariană la unele este invizibilă, la altele... cu aceeași mână, aceeași procedură. Dacă dau chix poate însemna și reacțiile adverse, nu numai ineficiența. Grupul FB Substituția hormonală mă pregătește permanent pentru flexibilitate și înțelegere a fenomenului. Ce merge la una nu merge obligatoriu și la cealaltă.

Ok, am căpătat un mind-setting bun, nu mă voi opri până nu-mi recapăt Paradisul înapoi – vă aduceți aminte de prima postare, nu? Și cum problema mea principală este uscăciunea vaginală, doctorița mi-a dat ovestin ovule, ceea ce înseamnă estriol local. De ce estriol și nu estradiol, așa cum am avut în august? Întrebare perfect legitimă, în condițiile în care la estradiol știam la ce să mă aștept, numai lucruri bune... pe când la estriol, tabula rasa. Pentru că mucoasa vaginală are mai mulți receptori pentru estriol decât pentru estradiol. Bine, pregătire cu ovule de cicatridină și apoi 2 săptămâni de ovestin seara la culcare, urmate de 2-3 pe săptămână. Zis și făcut.

La estradiol ovule, aveam o scurgere minimă peste noapte și mai apoi jumătate de zi, motiv pentru care aveam nevoie de tampon extern peste noapte și în prima jumătate a zilei. Mă înnebunesc tampoanele mai rău decât când aveam ciclu, mă irită și am tot schimbat, inclusiv naturale. Acum mă împac cu Care cu aripioare peste noapte și Carefree cu aloe subțiri peste zi. Cred că și aici e vorba de compatibilitate și experimentare, mai ales că, dacă alegi tratamentul local, și astea vor veni la pachet automat. I really hate it, but Do it Baby! Cu ovulele de estradiol puteam folosi exclusiv tampoane subțiri, ba chiar ultrasubțiri. Cu Ovestinul a fost cu totul altă poveste, de-a dreptul șocantă pentru mine.

Curge râul toată noaptea și nu se oprește nici peste zi, e practic continuu, ba chiar s-a înverzit și am mers să-mi iau secreție vaginală. Ok, îndur, am un scop, mi-l urmăresc, precum soldatul care mărșășuiește, dar, după două săptămâni nimic deosebit. La estradiol după 10 zile eram în Paradis. Știu că estriolul e de 10x mai puțin potent decât estradiolul, eram dispusă să aștept 3 luni, însă, sincer, eu cred că receptorii mei nu sunt ca la carte... Doctorii sunt cei mai „răi” pacienți, lor li se întâmplă cele mai nasoale sau chisnovatice chestii, iar eu nu fac excepție, să n-o mai dăm cotită.

Și iată-mă cu prima iluzie spulberată. Noroc că n-am făcut alergie cum au avut altele și mă simt norocoasă. Apoi, decid împreună cu doctorița să trec pe Intrarosa, tot a început să fie disponibilă și în România. Însă mai am un hop până acolo.

Eu voiam s-o iau așa sistematic: întâi local vreo lună, apoi transdermic și cu progesteronul nu știam, că nu sunt ginecolog 😊. Însă, am noroc cu o doctoriță nu numai certificată pe menopauză, dar și dispusă să-și asculte pacienta și să adapteze terapia. Nu trebuie să aștept o lună, pot începe terapia după cele două săptămâni de Ovestin, cu următoarea schemă: Estradiol Gel Besins o pompiță timp de 3 săptămâni, apoi încep să cresc + Progesteron micronizat oral Ultrogestan 100 mg seara la culcare + Intrarosa ovul seara 7 z urmat de 2-3x pe săptămână.

Plec fericită cu rețeta. De la serviciu până acasă (centrul Bucureștiului!) am fost în 5 farmacii până să o pot ridica, căci nu au una, nu au alta, iar Intrarosa nici atât. Dar nu mă las, Do it Baby! Norocul meu tot cu Grupul de FB, unde citisem că se găsește la Catena și cel mai aproape de mine era la Dorobanți, căci nu se putea aduce la farmacia de lângă casă...

Acum începe (din nou) terapia. Am o săptămână deja. Ce am experimentat?

Cu gelul besins, practic nu simt nimic. Ce ar trebui să simt? Efervescența aia de la estradiol, energia, creativitatea, încă le caut, le scanez, nu au apărut la orizont. O întrebare a rămas, pe care n-am rezolvat-o încă: cât înseamnă pompa de gel? Mă gândesc să-i fac poză și să trimit doctoriței. Nu e niciodată la fel, cum poate fi la fel, ce fac greșit? Poate e prea mult, poate e prea puțin, întrebările astea încă mă chinuie, deși îmi tot spun că ar trebui s-o las așa...

Cu progesteronul e o întreagă filozofie. Cică ar trebui să-mi dea somn, să-l iau cât mai aproape de ora de culcare, că adorm. Nema. Nu pot spune că mi-a dat insomnie, dar nici somn. Acum îl iau pe la ora 21, sperând să adorm pe la 22, care era regula, dar mă cam prinde 23; 23 mă prinde dinainte de progesteron, deci nu are legătură. Unele femei au experimentat anxietate și alte emoții neplăcute. Hait! Aici sunt expertă. Prima zi, nimic. De a doua zi, pe seară simt ghemul anxietății în stomac din senin. Autosugestie? N-am pornit cu ideea că voi avea reacțiile adverse pe care le-am citit la colegele din grupul FB, le-am luat ca pe informații utile, ca să fiu flexibilă cu terapia. Ba chiar îmi doresc să funcționeze. Repet, am un mind-setting bun. Ghemul e acolo încă, în aceleași condiții, ne dăm cu bună-seara și-l trimit la plimbare, nu faci parte din acest tablou, și mă gândesc că va trece după ce mă adaptez la tratament. Ar fi trebuit să curgă și picături de sânge, nimic, poate scap. Do it Baby!

Intrarosa, ce nume frumos. DHEA care se transformă în estradiol și testosteron, cel puțin asta a fost prima mea înțelegere, apoi citesc prospectul, DHEA de origine vegetală și se transformă în estrogeni și androgeni. Am obosit să-mi tot traduc în limbajul medical pe care pretind c-aș putea cât de cât să-l înțeleg și, dacă nu complet, am la cine apela... Merg cu încredere înainte. După o săptămână nu e ca estradiolul. Oare voi mai simți ce am simțit atunci? Nu o voi lua pe drumul îndoielii. Altfel de ce mă supun acestor experimente? Do it Baby!

Intrarosa se transformă într-un fel de ulei. Am scăpat de senzația neplăcută de scurgeri, e ceva obișnuit, o simți puțin, dar cu tamponul subțire nu faci față, pătează jumate de chilot. M-am întors la aripioare peste noapte și ziua unul subțire dimineața, apoi nu mai am nevoie de nimic, o fericire. Am încercat și chiloții menstruali, încă sunt în experimentare, n-am găsit o variantă care să fie comodă peste noapte, să nu mă strângă, să nu mă zgârie.

Ne revedem când se împlinesc 3 săptămâni de tratament sau când am vreo epifanie ceva.

Un ultim gând. Mi-a spus cineva (apropiată) că mare curaj am să vorbesc despre sex după ce a citit prima postare cu Paradisul. Asta e una dintre minunile menopauzei, nu-ți mai pasă, zici lucrurilor pe nume, iar cine mă cunoaște știe că așa sunt dintotdeauna. Acum probabil unii/ unele vor spune că e prea intim ce povestesc, cu tampoanele și chiloții și mai știu eu ce li s-ar părea inadecvat. E mare nevoie să nomalizăm discuțiile astea în spațiul public, să nu mai fim mimoze. Dacă mamele nu ne-au învățat, școala nu ne învață, măcar să învățăm unele de la altele, pe lângă cărți de specialitate și doctori, fără să ne fie rușine. Do it Baby și ne va fi mai bine.